Inapoi la comunism

Aceasta este o poză tipică de grup, făcută la începutul şcolii. Parcă am mai multe exemplare ale aceleiaşi poze, ani diferiţi, însă aceleaşi uniforme, aceleaşi bentiţe, aceleaşi poziţii... Trebuie să fie destul de frustrant... Însă mai frustrante mi se par regulile care erau impuse pe atunci, ca de exemplu: nu aveai voie cu părul desfăcut, nu aveai voie fără bentiţă (care mi se părea oribilă), fără uniformă: Nu zic că aş fi împotrivă, însă aceeaşi pentru toate şcolile... Cam trist... Iar abaterea de la normă era drastic pedepsită. Ceva de neimaginat în zilele de azi. Mi se par demne de filmele SF povestirile mamei în care era dată afară de la oră pentru că se pensase... Adică ce legătură are asta cu actul de predare şi învăţare?

Până în atât de mici amănunte mergea educaţia în şcolile româneşti? Şi când mai auzi că profesoara de sport controla toate fetele ca să vadă dacă au lenjeria şi ciorapii de culoare alba!?! Luând aceste lucruri în considerare, cred că era comunistă nu se referă numai la regulile drastice general valabile, ci şi la persoanele exagerate, cu diferite fixaţii, pentru care comunismul a fost o perioadă propice de a-şi dezvolta concepţiile. Exista tendinţa de a promova ideea că progresul şi performanţa sunt direct proporţionale cu numărul şi intransigenţa regulilor. Bine că s-a terminat...